Şi eu fac parte din categoria aceea de persoane care se lasă pe sine deoparte pentru a-i ajuta pe ceilalţi.

Mi-am pus deoparte dorinţele şi năzuinţele vreme de mai mulţi ani, pentru a fi de folos celor din jurul meu. Întotdeauna mi s-a părut că ar fi “normal” ca ceilalţi să ghicească nevoile mele şi să caute să mi le împlinească. Normal, asta nu s-a întâmplat decât foarte rar.

De aceea am căutat să folosesc diverse strategii pentru a le “sugera” celorlalţi că este ceva în neregulă cu mine şi să încerce să afle despre ce este vorba. Una dintre strategiile pe care le-am folosit cel mai mult şi care a dat rezultatele cele mai proaste a fost să îi ignor pe ceilalţi. Rezultatul pe care l-am obţinut a fost că ceilalţi au început să simtă mai întâi derută şi confuzie (ce-i cu el?) apoi frustrare şi chiar enervare.

În final, faptul că ei n-au ghicit ce voiam eu să facă mi-a adus tristeţe, supărare, ranchiună şi furie. Toate astea au explodat la un moment dat. Iar relaţiile mele pe care le doream armonioase au intrat în declin…

Am descoperit la un moment dat, cu uimire, că de fapt nu sunt mult diferit de ceilalţi. Că oamenii au în firea lor dorinţa de a ajuta şi de a fi de folos celor din jurul lor însă nu ştiu întotdeauna cum să o facă. O formulă simplă, în 4 paşi este cea care m-a ajutat să mă fac mai bine înţeles şi să primesc mai des ceea ce cer. Am descoperit această formulă în urmă cu câţiva ani, între paginile cărţii “Comunicarea Nonviolentă – un limbaj al vieţii” de Marshall Rosenberg. De atunci am participat la cursuri introductive şi de practică, iar din 2020, împreună cu Octavia, le arăt şi altora cum să-şi îmbunătăţească relaţiile cu sine şi cu cei din jur. În plus, am credinţa că dacă eşti mai bine cu tine însuţi şi cu cei din jurul tău, starea de sănătate se îmbunătăţeşte şi ea.

Decebal